In satul bunicii, de pe malul Dunării, avem un prieten de vreo cincizeci și ceva de ani care ne ajută la treabă. Tot meșterind împreună, am observat că i s-a deteriorat serios vederea. Ne-am sfătuit între noi și i-am propus să mergem într-o zi în oraș, la o optică medicală, pentru consult și o pereche de ochelari, pe care să îi plătim noi (anticipam un refuz formal). S-a uitat mirat și a ezitat îndelung, tot invocând motive să nu meargă – chiar dacă recunoaște îl deranjează că nu mai vede. În satul aflat la 90 de kilometri de București râde lumea de tine, dacă porți ochelari, ne-a mărturisit. Ești considerat chior și implicit nevolnic. De altfel, orice deficiență medicală, oricât de mică, te retrogradează imediat într-o clasă de paria, în standardul social straniu al satului.