Așa cum se întâmplă în fiecare an în luna august și anul acesta am ajuns în această minunată zonă numită Mărginimea Sibiului. Drumul de la Oradea este foarte comod cu excepția traseului Oradea – Gilău care a fost foarte aglomerat și mi-a luat mai mult timp ca de obicei. În schimb autostrada, chiar și aglomerată pe unele porțiuni, este excelentă. Am venit pe A3, A10, A1 și am ajuns în Sibiu în jurul orei 18.30 – la hotelul Hermann situat în zona Gușteriței. Este un hotel excelent din toate punctele de vedere – amabilitatea personalului, curățenie, tehnologie – panou tip tabletă pentru toți consumatorii mai puțin veiozele, liniște, loc de parcare, mic dejun. Primul obiectiv a fost Piața Mare – accesibilă la 5 minute de parcarea din centrul orașului. La ora când am ajuns era foarte aglomerat ceea ce m-a făcut să mă gândesc că este un spectcol – Cântecele munților la ediția cu numărul 49, cred și a 80-a aniversare a Junilor Sibiului. Piața Mare era plină de lume dornică să asculte frumoasele cântece interpretate de rapsozii muzicii românești și prezentate într-un stil personal de îndrăgita și talentata Iuliana Tudor, spectacol regizat de doamna Silvia Macrea. Timp de aproape 2 ore cât am stat am reascultat muzica anilor 60 – 70. Junii Sibiului au apărut pe scenă într-un fel diferit – ținută de gală – adecvată tangoului și valsului. După micul dejun am pornit spre Poiana Sibiului cu un popas în Săliște. Am urcat apoi pe vechiul drum – asta am constatat prin numărul extrem de mic de mașini cu care m-am întâlnit. Nu pot descrie în cuvinte frumusețea locurilor “marcată” încă de verdele crud al unei veri ce nu se dă bătută chiar dacă ne apropiem de mijlocul lunii august. Pe de altă parte indiferent de anotimp aceste locuri au culoarea copilăriei – frumoasă și plină de sens. Am ajuns la Vadu iar apoi am urcat pe Vlașin până la nr. 1053. E multă, poate prea multă liniște în jur – din foarte mare depărtare se aud doar niște drujbe. E o zi de vară frumoasă, aici pe răzor la umbră adie vântul și e numai bine. Stau pe un lemn în fața casei și – mi amintesc de toată vânzoleala care era aici atunci când veneam în vacanțe și nu mai apucam să terminăm lucrul: renovat, spălat de lână în vale, mers la cumpărături la Vadu și câte și mai câte. Nu cred că e prea mult dacă spun că “ulița copilăriei” e aici.